Puterea de a schimba

19 august 2008

Lumea se schimba. Noi mentalitati, noi politici si strategii se contureaza. In acest context, si turismul se schimba. Devine un instrument de subliniere a statutului social. Devine un sistem complex de facut bani. Marketing-ul dicteaza regulile jocului, impune tendintele. E o intreaga stiinta ascunsa subtil in spatele reclamelor si ofertelor turistice, in serviciile oferite pretutindeni si in campaniile de promovare. Se vorbeste de branding de tara. Diverse state se specializeaza pe un anumit sector privind turismul. Austria e cu ski-ul, deci turism de iarna mai ales. Ciprul si Hawaii pun la dispozitie plaje suficiente, deci turism mai ales de vara. Si exemplele pot continua.   

 

    De asemenea, orasele se personalizeaza. Capata o identitate specifica, totul cu scopul clar de a atrage atentia. De a se diferentia. La fel si statiunile. Si, nu in ultimul rand, si turistii se diferentiaza.

 

    Un numar mare de turisti inseamna, printre altele, un impact deosebit asupra mediului. Acest impact poate fi defalcat pe diverse categorii si unul din cele mai negative aspecte e reprezentat de gunoaiele aferente turistilor. Acestea se pot intalni mai ales in zonele montane mai putin amenajate, unde ar trebui de fapt sa fie o parte din natura cat mai putin influentata de oameni, locuri unde omul sa paseasca atent, bucurandu-se de linistea si aerul mult mai curat decat in alte zone. 

 

    Mentionez ca ceea ce o sa scriu in continuare nu se bazeaza decat pe observatii acumulate de-a lungul diverselor drumetii prin muntii Romaniei, deci se bazeaza pe atitudini vazute exclusiv in respectivele zone. N-am vazut cu ochii mei cum e prin zonele montane ale altor tari si, in ciuda povestilor auzite, evit deci sa ma pronunt spunand ca "numai la noi romanii vezi asa ceva", inca nu sunt in masura sa fac o astfel de afirmatie. 

 

    Si de aici incepe un lant al slabiciunilor. Lipsa de educatie, atitudine indiferenta, lipsa de responsabilitate, toate se aduna si lasa in urma gunoaie si diverse resturi care nu sunt biodegradabile dar care influenteaza negativ natura, fauna si flora. In continuare, marea majoritate a  celor care vin dupa si gasesc aceste gunoaie le considera ca pe ceva specific, dau vina pe cei dinaintea lor si ce fac practic? lasa si ei in urma gunoaie, scuzandu-se astfel prin gesturile celor dinaintea lor si dand dovada de un fel de orgoliu neinteles "daca altii au lasat eu de ce sa nu las? si de ce sa strang ce au lasat ei in urma?" Si grup dupa grup, gunoaie dupa gunoaie. False regrete, nimic concret. 

 

    Nu arunc acum asupra autoritatilor aceasta problema. Chiar daca la prima impresie s-ar spune ca nu-si dau interesul, e clar ca alta e de fapt problema. Noi, turistii. Ne trebuie amenzi ca sa ne dam seama ca nu e bine sa aruncam gunoaie in padure? Daca nu e nimeni sa ne verifice, inseamna ca nu avem nicio responsabilitate, ca ne permitem orice? Si nu in ultimul rand, ne place cand ajungem intr-un loc si gasim gunoaie gramada? E chiar asa de greu sa avem un simplu sac de gunoi sau o punga si sa adunam gunoaiele si resturile? Una peste alte, in general resturile sunt ambalaje, sticle goale , conserve goale, deci nu neaparat greutatea ar fi o problema. Iar o plasa normala ca si marime in general e suficienta pentru un grup de cateva persoane.

 

    Ce e cu mentalitatea asta de turma? Cineva face mizerie si apoi restul dupa el ii urmeaza exemplul si arunca vina pe cei dinaintea lor. Si ceea ce probabil e tragic, dubios, dar care subliniaza aceasta mentalitate de turma e faptul ca in alte zone montane , probabil si din alte tari, unde nu sunt aruncate gunoaie, e posibil ca aceia care au aruncat la un moment dat gunoaie in zonele unde si-au permis sa arunce acolo nu arunca, pt ca acolo exemplul e altul, dar ar fi si mai grav sa mai si afirme "ca numai la noi e asa" si apoi se intorc aici, nu se intorc insa cu alta atitudine, nu invata nimic si nici nu-i sfatuiesc pe altii, arunca in continuare si afirma iar "ce frumos e in alta parte, numai la noi sunt gunoaie". Chiar credeti ca nu e posibil asa ceva?  

 

    De la un anumit nivel, lucrurile se schimba insa. Cei care urca sus pe munti, care fac drumetii strabatand crestele, atingand varfurile, sunt altfel. Acolo gasesti mult mai rar gunoaie. Ei au alt respect, alta atitudine. Ei stiu ca muntele iti ofera multe lucruri de neuitat, iar inaltimile iti ofera amintiri si senzatii pe care nu le intalnesti nicaieri. Nu e lux, te deconectezi de lume putin, esti doar tu in natura. Esti doar tu cu tine. Si pt ca acolo nu ajunge oricine, e un respect reciproc. Primesti ceva deosebit si oferi la randul tau ceva deosebit. Te oferi sa nu lasi nicio urma. Niciun gunoi. Pare banal, dar e cel mai important serviciu pe care il poti face naturii. Nu o ranesti.

 

    Muntele ofera ceva ce nu gasesti in nicio alta parte. Ofera un drum catre varf. Catre varfuri. Ofera o educatie a efortului concentrat, corelat cu pasi mici dar siguri. Ofera o perspectiva asupra lumii. De la inaltime . Te face sa-ti doresti sa ajungi in varf mereu, chiar daca drumul e greu. Te face sa-ti doresti sa ajungi si mai sus. Te face sa-ti doresti sa te intorci. Te face apoi sa cauti inaltimile si in sinea ta. Sus, pe varf, nu ajunge oricine. Insa tu ajungi. Ajungi cu siguranta. Ajungi obosit, dar se merita. Face cat toti banii din lume. Ai senzatia aceea ca ai trecut prin toate greutatile, ca ti-ai intarit putin caracterul. Si ai in jurul tau oameni care simt exact aceleasi lucruri ca si tine. Ajungand acolo, esti altfel. Te schimbi iremediabil. Esti cu picioarele pe pamant dar cu capul in nori. E o vorba: "pamantul e jos, cerul e sus si scara e doar inauntrul nostru". Si astfel, iti construiesti altfel povestea. Urmezi alt fir epic. Te plasezi pe alta traiectorie. Te schimbi. Refuzi lantul slabiciunilor. Tine-ti deci minte, ca sa ajungi in varf te folosesti, printre altele, mai mult sau mai putin, si de exemplele pe care le vezi pe drum. Si in drumul spre varf, nu se arunca gunoaie. La inaltime, nu se arunca gunoaie. Pentru ca numai un anumit gen de oameni ajunge acolo. Cei care se respecta pe sine dar care respecta si natura. Si tu cu siguranta poti sa ajungi acolo. Si la sfarsit, te vei vedea mai bogat cu cea mai frumoasa experienta din viata ta, dupa ce ai atins varful. Vei fi altfel, vei fi fericit. Nu vei arunca gunoaiele, si atunci cand vei fi pe drumul de intoarcere, vei incepe sa aduni gunoaiele pe care le intalnesti in cale. Va fi un instinct dobandit, natural, tare ca aerul de munte. Te vei schimba pe tine insuti si apoi vei schimba putin si lumea. Tu putin, altul putin si tot asa, pana cand lantul slabiciunilor va deveni lantul fortei, al puterii colective, a puterii exemplului. Fii un exemplu intai pentru tine si apoi vei fi, in mod natural, un exemplu si pentru altii. Respecta-te pe tine si vei respecta si pe altii, dar vei respecta si natura.

 

     Trebuie sa avem toti puterea de a schimba.     

 
 
Acest articol este inscris in concursul Naturalist . Puteti vota articolul aici http://www.naturalist.ro/turism-si-mobilitate/puterea-de-a-schimba-1/, orice vot fiind bine venit si un semn de apreciere. Va multumesc pentru timpul acordat citirii acestui articol.  

Tags:



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X